Iarna mi-a intrat in casa, in simturi, in ganduri si in suflet, m-a doborat ca o forta nevazuta secandu-ma de puteri. Iarna m-a amortit complet transformandu-ma intr-un lucru abstract si umil. Nu mai regasesc copilul de odinioara, nu mai stiu cum e sa alergi prin zapada, sa te bucuri de primul fulg de nea…nu imi mai amintesc groaza din momentul sacrificarii bietului porc in spiritul Craciunului, nu mai simt mirosul cozonacilor si totusi…Craciunul bate la usa…
Insa nu si mie, sunt meschina, ursuza si insetata de cunoastere. Simt clocotindu-mi in vine o furie groaznica mult mai puternica decat mine care desigur s-ar revarsa prin plansete groaznice. In ultimele zile ale anului am sa fac un lucru bun, mi-am promis ca am sa fiu singura de Craciun dar totusi voi ajuta pe cineva…
Probabil ca in ultima zi a anului imi voi face planuri pentru 2010…nu e nimic neobisnuit la mine in a le face si a nu le respecta, tin minte ca in fiecare an mi-am dorit sa fiu un om rezervat, matur si fara nicio urma de copilarie in gesturi, ganduri sau purtari, desi de fiecare data am esuat, insa acum cred ca l-am dus la bun sfarsit in mod involuntar…
Sunt intr-o stare de agonie, tranzitie sau pur si simplu sunt afectata de contractarea timpului, a faptului ca stau ore inchisa in casa fara pic de energie si vointa. O data cu venirea vacantei am rupt contactul cu realitatea si mi s-a parut o eternitate pana cand am putut iesi afara unde am regasit orasul impietrit, parca desprins din filmele lui Burton.
Craciunul asta nu mi-a intrat cu adevarat in suflet, nu ma intereseaza ca nu voi mai primi singurul dar pe care mi-l doream de Craciun si nici semnificatia acestor sarbatori…in fond, Craciunul e atunci cand ai o bunastare sufleteasca echivalenta cu apogeul, atunci cand radiezi fericire si prospetime, dar…
“Lasa-ma domne-n pace!” momentan vegetez cufundata in ganduri idioate incercand sa termin de citit un capitol din enigma don’soarei Otilia, adica citesc pana ma plictisesc de tot, eventual pana mi se acreste de carte si o arunc cat colo in rafturile care bineinteles nu mai sunt sterse de praf de o caruta de timp, à propos de carti, azi cam trebuia sa ma duc pe la Gaumeadus dar am preferat sa stau acasa si sa ma “bucur” de timpul liber pe care-l am…zilele astea am o perioada mai emo asa pentru ca sunt un om semigripat, realmente mort, oricum nu ma vaccinam pentru nicio gripa canina, porcina, aviara, caprina etc.
Am ganduri mari sa-mi tai parul, daaa parul ala lung, saten si ondulat al meu care mi se pare mai mult lana, mi-ar placea sa nu mai fiu nevoita sa-l perii zilnic, sa plang dupa fiecare fir cazut…pur si simplu l-as purta valvoi sau ciufulit in cap, cred ca mi-ar fii mult mai bine…
Nu am mai avut timp sa aberez pe blog tocmai pentru ca am fost prea ocupata cu programul “scoala-teme-movies”. Acum sunt prea nervoasa sa mai scriu ceva frumos cum scriam odata…ma enerveaza sa vad cum se labarteaza falnic un ditamai cosu’ pe faţa mea si ma face sa ma simt mult mai jalnica decat sunt momentan…
Ma enerveaza lumea tocmai pentru ca nu mai e soare, vara si caldura. Acum va e frig si deveniti mai ursuzi, va inchideti intr-o carapace unde hibernati, adunati energie pentru o perioada care este mult prea departe…in fine, ma vindec de EMOnita curand…
Nu credeam ca exista bal mai dezorganizat si urat ca cel de anul acesta…de la simplul fapt ca organizatorii pendulau intre caminul cultural si ibiza ca locatie de destrabalare desfasurare al tinerilor pana la faptul ca in final s-au decis asupra vechiului hambar IPL Lehliu de pe vremea raposatului. Intrarea, ca de obicei, de ochii lumii costa 10 lei, dar nu stiu cum naiba au reusit sa se strecoare si ciudatii…
Ibiza nu este un loc perfect pentru desfasurarea unui bal datorita lipsei de spatiu (aer, bun simt), a sunetului de o calitate execrabila si a sigurantei. Ma rog, bobocii de anul acesta au prestat mediocru incurcati fiind de intrebarile idioate si retorice puse intentionat de organizatori, nici de ras nu am putut rade cu adevarat pentru ca nu aveam motiv. La “bal” se sta in picioare, pentru ca mesele sunt rezervate in principiu profesorilor, juriului, sponsorilor si…smecherilor. “Sus” acolo sha tot la ibiza sau la separeu cum imi place sa-i zic e mai altfel decat in restul incintei, asta pentru ca lumina e 0, caldura maxima si umezeala de asemeni, ma refer la faptul ca pe prelata de pe perete curgeau aseara siroaie de apa…
Mi-am jurat de asemeni ca n-am sa mai calc niciodata pe la vreun bal, club etc…bine, nu vreau sa par exagerata dar eu sunt genul de persoana mai linistita care detesta fumul, aglomeratia, muzica de prost gust si persoanele imposibil de idioate si enervante. Ma deranjeaza faptul ca ieri seara era imposibil sa arunci un ac in aglomeratia aia sau mai ales sa respiri…
Imi dau seama ca nu se mai pastreaza traditia aia cand balurile sau sindrofiile alea reprezentau un lucru serios unde doar persoane cu un grad de moralitate inalt aveau cale libera de a se duce…acum sunt constienta ca toate aceste lucruri sunt calcate in picioare: chiar nu ma mira de ce bunica-mea se mira astazi de cate ii povesteam despre bal…
In consecinta balul de anul acesta a fost un fiasco total…imi place sa-l descriu ca o groapa unde s-au ingramadit de toti si de toate, unde toti au venit ba sa rada, ba sa-si etaleze vreo chestie (piesa vestimentara) stralucitoare ba sa agate ceva, doar e bal…ma gandesc daca mai vin la anul, banuiesc ca va fi mai ingrozitor.
Am primit o leapsa de la Anca (multumesc!) destul de interesanta, poate pentru ca e prima leapsa…bun, deci trebuie sa scriu 27 de lucruri importante/frumoase pentru mine, 27 e ziua mea de nastere…Incepem!
1. Muzica
2. Cartile
3. Plimbarile scurte pe vreme ploioasa
4. Tv-ul
5. Discovery
6. Maica-mea cand nu are toane proaste
7. Dulciurile
8. Dormitul
9. Start Choco
10. Dramele romantice
11. Cumparaturile fara rost
12. Zilele de vineri
13. Scoala (uneori)
14. Toamna
15. Ploaia
16. Oamenii fericiti
17. Pizza
18. Bicicleta
19. Bruno (nu este vorba despre film in niciun caz)
20. Mr. Bean
21. You tube
22. Bineinteles calculatorul
23. Parfumurile
24. Santal
25. Frisca
26. Craciunul
27. My B-day…
…mai departe cine vrea:)
Nu de mult pe Antena1 se difuza un serial documentar cu numele de “Incredibil, dar adevarat!”, destul de interesant si captivant. Imi placea, desigur, cum imi place sa urmaresc documentarele de pe Discovery…ma rog, documentarul prezenta oameni, intamplari si obiceiuri ciudate, insa, niciodata n-au prezentat obiceiul bizar al chinezilor de a manca FETUSI.
Cu toate ca “oamenii cu ochi oblici” sunt cunoscuti ca fiind mari devoratori de ganganii, caini, scorpioni, serpi si alte scarbe nu am auzit niciodata pana azi sa manance FETUSI, desi se intelege cand populatia e atat de mare…
Treaba sta cam asa: daca vrei sa ai un organism sanatos, piele extraordinar de fina si sa te vindeci de nu stiu ce boala ciudata iti procuri o cantitate destul de mare de fetusi (avortoni sau copilasi nenascuti) si ii gatesti, in China de fapt supa de avorton fiind o delicatesa pe care nu oricine si-o poate permite, si apoi te duci acasa si il gatesti, cu de toate buruienile care in privinta chinezilor sunt extraordinar de pretioase. Eu cu siguranta nu vreau sa-mi imaginez bucatarul ticnit care se apuca de gatit fetusi…acum fara nicio gluma parerea mea ar fii ca cineva ar trebui sa ia masuri in privinta acestui lucru, nu este numai canibalism ci si un mod de manipulare al celorlalti…
Stirea este infioratoare…nu numai faptul ca sunt avortati. Probabil ca generatia de azi vom fii parinti in proportie de 60%, cum va simtiti acum?
Eh, slava cerului cu greva, asta pentru ca am avut un weekend de trei zile iar saptamana va incepe de maine pentru mine. Poate ca altii ati dormit in minivacanta asta, altii v-ati plimbat, distrat, imbatat, plecat etc…doar nu ati lucrat la matematica ca alti fraieri ! La modul cel mai serios vreau sa spun ca urasc matematica, doar cuvantul scris pe o foaie imi provoaca fel de fel de viziuni catastrofice, tema la matematica e intotdeauna un obisnuit prilej de plictiseala si oroare teribila. Maine am test si bineinteles, ca un elev constiincios a trebuit sa ma pregatesc -in primul rand sufleteste- pentru ce va urma, de fapt mi-am pregatit tema (mai exact 20 si ceva de exercitii)…
Tema nu se intinde pe nici mai mult nici mai putin de 9 pagini de caiet studentesc…sper sa aprecieze cineva!
In urmatoarele randuri vreau sa scriu despre toamna, pentru ca afara e prea melancolic. Aerul tomnatic adie insotit de dorinta de singuratate si visare. E trist sa vezi natura muribunda in fata ochilor tai si sa stii ca se va repeta la nesfarsit insa intotdeauna va fi diferita…e octombrie, luna in care incet incet ne “indoim” constransi de ganduri negre si de frig…
Tocmai am gasit filmuletul asta pe youtube si mi s-a parut interesant accentul tipei, nu mi-a luat mai mult de 10 secunde sa-mi dau seama ca e romanca…tipa e destul de penibila si sustine sus si tare ca e atee. Bun, daca esti atee nu are rost sa te mai filmezi vorbind tampenii fara sens si mai ales intr-o limba pe care o vorbesti exact ca si cum ai citi un text. Banuiesc ca astfel de filmulete sunt facute din pur teribilism sau…tipul/a sufera psihic, altfel nu-mi explic de ce…
Publicat de stefania 
! La modul cel mai serios vreau sa spun ca urasc matematica, doar cuvantul scris pe o foaie imi provoaca fel de fel de viziuni catastrofice, tema la matematica e intotdeauna un obisnuit prilej de plictiseala si oroare teribila. Maine am test si bineinteles, ca un elev constiincios a trebuit sa ma pregatesc -in primul rand sufleteste- pentru ce va urma, de fapt mi-am pregatit tema (mai exact 20 si ceva de exercitii)…